În clasa Pregătitoare, voința și viața emoțională a copilului joacă un rol mai important decât intelectul, motiv pentru care învățătorul trebuie să cultive aceste forțe prin ceea ce face la clasă. Se pune accent pe jocuri de mișcare, povești spuse de dascăl, care sunt apoi desenate și ritmuri. De asemenea, este foarte important ca profesorul să cunoască faptul că, pentru copilul mic, jocul este cea mai mare experiență de învățare dintre toate, iar esența jocului este imitația, prin care copiii trăiesc în centrul a tot ceea ce îi înconjoară. La această vârstă ei imită adultul, vor să copieze tot ceea ce văd sau aud, iar principiile pedagogiei Waldorf până în jurul vârstei de zece ani sunt modelul și imitația.

Cum se predau scrierea și cititul

Având în vedere aceste aspecte, se predau scrisul, cititul și scotitul în primul an de școală Waldorf. Astfel, literele mari de tipar sunt predate copilului urmând anumiți pași: mai întâi, pentru fiecare literă care urmează a fi introdusă se spune o poveste, apoi se realizează desenul poveștii, iar din desen se urmărește evidențierea literei pe care copiii o vor scrie pe caiete. Aici sunt două aspecte de reținut: primul, consoanele sunt asociate cu forme/obiecte concrete, de exemplu pentru M se desenează un munte, pentru D un deal, pentru P un pom etc., iar vocalele sunt exprimate ca stări sufletești: A – admirație, O – uimire, U – frică etc, iar al doilea aspect este legat de povestea spusă. Se recomandă ca poveștile pe care le spunem pentru fiecare literă să aibă o legătură între ele, să aibă același fir narativ, de exemplu un prinț sau niște copii au plecat în căutarea literelor, iar fiecare povestioară este o parte din marea aventură a lor care se încheie atunci când găsesc toate literele alfabetului, astfel ceea ce spunem are un sens pentru copil, o finalitate.

De exemplu, pentru predarea literei M putem spune o poveste în care apare un munte, apoi cu ajutorul copiilor repovestim și realizăm un desen legat de acea poveste, bineînțeles că în desen o să fie un munte. Următorul pas este să desprindem litera M din forma muntelui. Se scrie M pe tablă, iar înainte ca elevii să o scrie în caiet ei ”trăiesc” litera și o simt cu ajutorul mai multor exerciții premergătoare scrierii.

După ce copiii parcurg acest proces de interiorizare a literei, se desenează litera mare pe tablă, iar copiii o scriu în caiet. În clasele Waldorf se folosesc caiete cu foaie velina, format A4, iar copiii scriu mai întâi o singură literă pe pagină, apoi pot exersa litera de câteva ori și pot scrie câteva cuvinte care conțin litera respectivă. Este de reținut faptul că nu se scriu rânduri întregi cu litera învățată și nici nu se scrie de mai multe ori același cuvânt.

Pentru partea de comunicare se recită poezii/frământări de limbă ce conțin cuvinte care încep cu litera învățată sau povestea spusă se poate transforma într-o mică scenetă, unde personajele pot fi chiar elevii sau pot fi figurine realizate din ceară naturală. Astfel copiii își dezvoltă vocabularul și creativitatea, dar și stima de sine pentru că trebuie să vorbească în fața colegilor. O altă activitate de învățare poate fi reprezentată de scrierea cuvintelor folosind cuburi din lemn natur pe care sunt reprezentate literele, copiii pot lucra individual sau se pot forma echipe. După cum observăm, se pune accent pe partea practică, iar tehnologia lipsește cu desăvârșire.

Matematica în pedagogia Waldorf

La matematică, se urmărește pentru început natura calitativă a numerelor, unde îl găsim pe 1 în lume? (soarele), pe 2? (mama și tata), pe 3? (mama, tata, copilul), pe 4 – anotimpurile, 5- degetele de la mână, 6- fagurele, 7 – culorile curcubeului etc. Metodic, cifrele se introduc cu ajutorul unei povești și se realizează un desen. După ce am spus povestea cifrei și am făcut desenul la tablă și pe caiete, exersăm cifra cu mâna în aer, cu piciorul pe podea sau pe spatele colegului. Apoi o modelăm în ceară și o scriem pe podea sau pe bancă cu ajutorul castanelor, boabelor de fasole sau de porumb.

Modul în care copilul ia contact cu numerele trebuie să fie unul natural, el trebuie să integreze în interior esența numerelor, înainte de a le scrie, iar acest lucru se face printr-o învățare vie a matematicii, prin ritmuri, jocuri de mișcare, prin lucrul cu temperamentele și prin educarea simțurilor. De exemplu, înainte de a scrie numărul cinci, copilul trebuie să ia contact cu faptul că cinci trăiește în fiecare măr sau că șase este în fiecare narcisă și că unul este unic.

Totodată, la matematică lucrăm și cu temperamentele, care sunt cultivate și dezvoltate cu ajutorul operațiilor aritmetice:

• Adunarea: temperamentul flegmatic
• Scăderea: temperamentul melancolic
• Înmulțirea: temperamentul sangvinic
• Împărțirea: temperamentul coleric

În alternativa Waldorf copilul învață toate cele patru operații aritmetice la clasa Pregătitoare până la 24, însă înmulțirea și împărțirea nu sunt introduse într-un mod cognitiv, abstract, ci mai degrabă într-un mod concret și artistic. Aceste operații sunt introduse cu ajutorul unei povești despre patru pitici care strângeau pietre prețioase în săculeții lor - piticul îmbrăcat în haine verzi care aduna foarte multe pietre, își umplea sacul și buzunarele, piticul îmbrăcat în haine albastre, care avea sacul rupt și mereu pierdea pietricele, piticul îmbrăcat în roșu care le împărțea pietricele tuturor în mod egal și piticul îmbrăcat în galben care sare și face o magie și înmulțește pietrele prețioase. Copiii iubesc povestea aceasta și îi îndrăgesc și pe piticii socotitori, iar operațiile aritmetice nu sunt doar abstracte, ci capată un alt sens pentru ele.

Experiența corporală a socotitului

Socotitul e mai întâi o experiență corporală. La început se recomandă socotitul pe degete – Cine poate arăta șase degete? Dar altfel? Socotitul pe degete dispare în momentul în care copilul a interiorizat modalitatea de socotit. Însă, înainte de a socoti, este util să facem câteva exerciții pentru perceperea senzorială a spațiului numerelor, de exemplu îi punem pe elevi să urce scările și să numere crescător, să coboare scările și să numere descrescător sau să își deseneze palmele și să numeroteze degetele.

Se calculează cu ajutorul unui ritm, cum ar fi bătaia din palme și din picioare: 5=3+2; 5= 4+1; 8=5+3 etc. Se calculează și prin intermediul unei povești, de exemplu mama merge la piață să vândă puișori, în timp ce alergă după ei prin curte ca să îi pună în sac, alții sar din sac – pornind de la această povestioară se pot face diferite calcule aritmetice în concentrul 0-10. În cazul în care copiii nu reușesc să calculeze, atunci se desenează puișorii pe tablă.

Trebuie reținut faptul că în acest proces, se pornește de la întreg către parte și se află care e cel mai frumos număr (descompunerea numerelor, însă fără a folosi terminologia de specialitate). Concret, se întreabă copiii, cine poate să așeze 6 așa încât să fie frumos? (se poate lucra cu castane, cu rondele de lemn etc.). Copiii pun castanele în diferite moduri, iar în ziua următoare îi putem întreba cum au fost așezate castanele și putem scrie în caiete tabla mică a adunării, de exemplu scriem grupele 1 -5, 2-4, 3-3-, 4-2, 1-5, folosim culori diferite pentru fiecare pereche, observăm că pe o parte numerele cresc, iar pe cealaltă parte ele cobor și putem proceda așa până la 10. Putem să cumpărăm la clasă coșulețe din răchită (7 cm diametru) și să folosim boabe de fasole ca să descompunem numerele, deoarece sunt copii care nu reușesc să grupeze anumite elemente, iar atunci aceste coșulețe îi ajută ca să urmărească concret numărul de grupe în care impart 9 boabe, de exemplu și le putem da 2, 3, 4. 5 coșulete, așa ei îl vor descoperi pe 9, pornind de la întreg la parte.

Înmulțirea este introdusă ca o adunare repetată și este exersată mereu cu obiecte concrete, de exemplu castane: copiii au un săculeț cu 24 de castane, ei scot pe rând câte 2 și spun – o dată două sunt două, apoi de două ori două sunt patru și fac așa până la de douăsprezece ori două sunt douăzeci și patru. Cadrul didactic desenează pe tablă aceste castane pentru a-i ajuta pe elevi să calculeze, prin această exersare, ei învață tabla înmulțirii cu doi, fără a se folosi însă terminologia. Se mai pot face tot felul de calcule (adunări și scăderi) mentale cu ajutorul poveștilor. De exemplu, 14 copii urcă în autobuz și merg, la prima stație urcă 4 copii și coboară 8 etc. Toți copii trebuie să calculeze și să răspundă. De asemenea, este bine să folosim numele copiilor din clasă în problemele de matematică pe care le spunem. Trebuie să reținem faptul că totul începe de la întreg, de exemplu îl întrebăm pe copil: 4 este egal cu? ci nu îl întrebăm cât fac 2 cu 2. În primul caz solicităm creativitatea copilului, el devine creator al rezultatului.

La orele de matematică se face foarte multă mișcare, de exemplu învățăm să numărăm crescător și descrescător aruncând mingea tricotată în sus sau săculețul cu sâmburi de cireșe. Numărăm din doi în doi aruncând săculețul de la unul la altul, în echipe de câte doi și învățăm să calculăm stând în cerc, fiecare cu câte un săculeț în mâna dreaptă și spunem unu și cu unu fac doi, doi și cu unu fac trei și mutăm săculețul din mâna dreapta în mâna stângă și îl dăm mai departe colegului din stânga noastră, în timp de noi primim ”rezultatul” de la colegul din dreapta. Facem și operația inversă, dar în sensul opus – pornim din mâna stânga către dreapta și spunem zece fără unu este 9, nouă fără unu este opt etc. În același mod se pot învăța și înmulțirea și împărțirea și se pot crea ritmuri noi, se poate lucre și cu bețe sau chiar cu instrumente muzicale diferite.

Alte exemple de exerciții ritmice care se pot face la orele de matematică sunt: să numărăm cu copiii de la 1 până la 24 cu diferite variațiuni de ritm – de la repede la lent, de la tare la încet și invers. Putem introduce bătaia din palme la numerele pare și apoi bătaia din picioare la numerele impare. Dar, trebuie să ținem cont de faptul că pentru a fi interiorizat procesul, corpul trebuie să ajungă la liniște, astfel spre finalul exercițiului numărăm în șoaptă și în gând, dar fără mișcare. Este deosebit de important ca în partea ritmică să identificăm și să corectăm dificultățile care apar la socotit. Aceste dificultăți pot fi corectate prin exerciții motrice pentru educarea simțului echilibrului în special, dar și educarea celorlalte simțuri. Aceste exerciții pentru corectarea dificultăților pot fi: elemente de lateralitate, coordonarea membrelor și a degetelor, elemente de geografia corpului, exerciții pentru conștientizarea propriului corp.

De asemenea, la clasa Pregătitoare, la matematică putem spune povești care au multe elemente numerice, de exemplu: Cele douăsprezece prințese dansatoare, Albă-ca-Zăpada, Cele douăsprezece lebede, Lupul și cei șapte iezi etc. Aceste povești pot fi redate apoi sub formă de teatru, fie teatru pe cerc, fie teatru cu personaje create chiar de copii. De exemplu, la ora de abilități se pot modela în ceară cu copiii personaje din aceste povești, apoi se poate făce o mică scenetă, astfel copilul integrează mai ușor informațiile primite.

 Cosmina Tociu

Învățător-educator și profesor de geografie în cadrul școlii Waldorf Ilios din București.

10 ani experiență în învățământ și 3 ani în pedagogia Waldorf.