Dispoziția tânărului este una de căutare a autenticității. Atitudinea sa este rezumată adesea în pedagogia Waldorf prin formula: „Lumea este adevărată!”, deși mai corect ar fi „Lumea este adevărată?” – pentru a surprinde nevoia sa de a testa realitatea înconjurătoare.

Dacă în prima etapă a copilăriei deschiderea față de lume este una totală, iar în a doua etapă apar filtre între lumea exterioară și universul interior de emoții, la vârsta adolescenței, separarea de exterior atinge un punct maxim. Tânărul nu mai este dispus doar să asculte, ci dorește să observe, să testeze, să provoace, să judece și să întoarcă spatele – fără drept de apel – către tot ceea ce nu rezonează cu căutările sale.

Evoluția fizică și neurologică

Intrăm în ultima etapă, cea de desăvârșire. La 21 de ani, omul atinge maturizarea totală din punct de vedere corporal: definitivarea scheletului, maturitatea sexuală și potențialul structural maxim. Spre deosebire de adolescentul de 14 ani, care mai păstrează încă trăsături rotunjite de copil, tânărul adult are o formă corporală a cărei evoluție fizică este încheiată.

Nu același lucru se poate spune, însă, despre dezvoltarea creierului:

• La 14 ani: Cortexul prefrontal (responsabil de planificare și controlul impulsurilor) este încă în dezvoltare. Adolescentul caută senzații tari și este copleșit de emoții puternice.
• La 21 de ani: Evoluția creierului se apropie de definitivare (procesul încheindu-se în jurul vârstei de 24 de ani). Deciziile nu se mai bazează pe impulsul de moment sau pe dorința de validare din partea grupului, ci pe logică, pe capacitatea de planificare și pe orientarea clară către un scop.

Dezvoltarea emoțională și intelectuală

Aceasta este perioada în care creierul atinge maximul capacității sale de lucru. Cu cât este mai stimulat acum, cu atât performanțele sale se vor menține mai bine de-a lungul vieții. Dacă etapele anterioare s-au concentrat pe fizic și emoțional, acum se instalează cu adevărat dezvoltarea intelectuală. Vorbim despre formarea gândirii critice, a gândirii strategice și despre capacitatea de a elabora și urmări un plan.

Drumul până acolo este însă presărat cu provocări. Adolescentul se simte adesea nedreptățit, deși are tendința de a judeca lumea din jur cu multă asprime. Reacțiile sale sunt brute, însoțite de izbucniri emoționale variate – de la furie și râs intens, la rușine profundă sau vină, pendulând între extrovertitul extrem și introvertitul atroce.

Ce pot face părinții?

1. Fiți modele de consecvență: Nu cereți de la adolescent lucruri pe care nu le aplicați. Discursul unui părinte despre nocivitatea fumatului în timp ce stinge o țigaretă reverberează în mintea tânărului aproape ca o nedreptate absolută.
2. Oferiți îndrumare, nu control: Adolescentul are nevoie de ajutor pentru a percepe realitatea obiectivă, dar nu de impuneri dictate.
3. Lăsați-l să decidă: În mod ideal, trebuie lăsat să ia decizii și să suporte consecințele acestora. Rolul părintelui devine unul de consilier și doar foarte rar de autoritate totală.

Dezvoltarea individuală

Aceasta este etapa în care se cristalizează concepțiile tânărului despre sine, despre lume și despre rolul său. Este vitală aducerea în fața sa a unor modele autentice (precum Martin Luther King, Marie Curie, Michelangelo) care au lăsat o moștenire valoroasă. Tinerii au nevoie de repere. Acesta este momentul optim pentru dezbateri, pentru confruntarea punctelor de vedere divergente și pentru discutarea marilor probleme actuale: încălzirea globală, egalitatea de gen, libertatea de exprimare.

Implicare și susținere

Ascultați-le opiniile și, doar atunci când ideile lor se îndepărtează periculos de mult de realitate, ghidați-le atenția cu blândețe. Impunerea, nevoia de coerciție și controlul strict la această vârstă indică adesea erori de educație din etapele anterioare sau o lipsă de tact în prezent.

Mai mult, investiți în copil, în nevoile și pasiunile lui. Deși din punct de vedere financiar aceasta este perioada cea mai solicitantă, vestea bună este că vă apropiați de final. Ultima etapă de dezvoltare a ființei umane se desfășoară între 21 și 28 de ani. La 28 de ani, tânărul ar trebui să fie complet independent și ancorat pe propriile picioare.